Monaliza Zegheru, tânăra profesoară de canto a Centrului Cultural Mioveni, a murit luni dimineaţă, în jurul orei 5.00, pe un pat al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Piteşti.
Diagnosticată cu o formă rară și agresivă de cancer la sinusuri, Monaliza Zegheru, profesoara de canto de la Centrul Cultural Mioveni, a murit luni dimineată în urma unei răceli dar care, declanşându-se într-un organism slăbit şi cu imunitatea aproape inexistentă, a complicat lucrurile într-atât de tare încât s-a ajuns la acest tragic şi neaşteptat deznodământ. A murit sub ochii medicilor duminica dimineata. Ultima dorinta a tinerei profesoare de canto, cand a simtit ca moare, a fost sa isi tina mama in brate, a declarat Argentina Culcus, directorul Centrului Cultural Mioveni. Cei apropiati spun ca ea era cea care era puternica si le tinea moralul ori de cate ori era necesar.
De Crăciun, Monaliza postase pe Facebook, de la clinica din Turcia, unde, timp de câteva luni, urmase un tratament oncologic, un mesaj prin care anunţa că s-a vindecat.
Operaţiile şi tratamentul paralel au costat 50.000 de euro, bani strânşi printr-o mobilizare uimitoare a şcolilor din Mioveni, care cu sprijinul administraţiei locale şi a Centrului Cultural Mioveni în special, au organizat spectacole caritabile, pentru a o ajuta pe tânăra profesoară de canto, dar şi cu sprijinul unor oameni inimoşi care au făcut donaţii în conturile deschise pe numele Monalizei.
Iată ce scria, de Sărbători, pe contul său de socializare, profesoara de canto Monaliza Zegheru:
„Dragii mei, ne aflăm în cea mai frumoasă seară a anului 2015. Este seara bucuriei şi a speranţei, seara Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, seara magică a Crăciunului, în care minunile se înfăptuiesc! De asemenea, este cea mai importantă seară din viaţa mea, seara în care pot spune din nou: Sunt sănătoasă, am câştigat acest război crunt, am reuşit, am învins una dintre cele mai temute boli ale secolului! După aproape 1 an de luptă crâncenă pentru fiecare zi de viaţă, pot să mă bucur din nou de sănătate. Vă scriu aceste rânduri având în suflet o emoţie copleşitoare. Mulţumesc scumpa şi iubita mea mamă pentru că mi-ai fost alături clipă de clipă, m-ai învăluit cu atât de multă dragoste şi m-ai sprijinit în clipele cele mai cumplite ale vieţii mele. Ai fost lumina ochilor mei când nu am putut vedea, ai fost picioarele mele când nu am putut merge şi ai făcut tot şi mai mult decât atât ca eu să pot câştiga lupta cu această boală grea. Fără tine nu aş fi reuşit. Te iubesc! Mulţumesc tuturor medicilor care m-au tratat şi care au făcut totul ca eu sa îmi pot recăpăta sănătatea. Vă voi rămâne profund recunoscătoare toată viaţa, rugându-mă lui Dumnezeu să va dea sănătate ca să puteţi să ajutaţi şi să redaţi sănătatea şi altor pacienţi aflaţi în suferinţă. Aşa cum v-a promis am luptat până la capăt, deşi drumul a fost unul foarte greu, voi ştiţi cât de cumplit a fost, m-aţi susţinut şi de aceea acum este momentul să vă mulţumesc tuturor!”.
