Instanţa a motivat decizia de eliberare din arest a lui Cristian Cioacă prin faptul că „nu s-a evidenţiat riscul influenţării în vreun fel a martorilor” şi că „este exclus şi cel al influenţării rezultatelor expertizelor”, instanţa invocând, de asemenea, prezumţia de nevinovăţie.
Magistraţii care au decis, în februarie, înlocuirea arestului preventiv cu măsura controlului judiciar în cazul lui Cristian Cioacă îşi motivează decizia prin faptul că poliţistul nu poate influenţa martori sau părţi civile din dosar, şi nici nu poate avea vreo influenţă asupra rezultatelor expertizelor dispuse, potrivit Mediafax.ro. Judecătorii invocă, de asemenea, „conduita” inculpatului în perioada în care a fost cercetat în stare de libertate.
„Instanţa are în vedere şi conduita inculpatului (…), mai ales faptul că anterior trimiterii în judecată în ianuarie 2013 acestea fost cercetat în stare de libertate timp de circa cinci ani de zile în perioada 2008 – 2012, perioadă în care, după încetarea de drept a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, nu a avut practic nicio obligaţie impusă sau măsură de supraveghere fără să fi fost relevate date în sensul că în toată această perioadă ar fi obstrucţionat ancheta, influenţând probele ori ar fi încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau că ar fi săvârşit/pregătit săvârşirea altor infracţiuni”, notează judecătorii, care consideră că menţinerea stării de arest pentru Cristian Cioacă ar avea doar „justificare abstractă”.
Magistraţii Curţii de Apel Piteşti care au decis punerea sub control judiciar a lui Cioacă mai consideră că „nu mai există niciun temei concret care să justifice temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar pune efectiv în pericol comunitatea, ci, dimpotrivă, ocrotirea ordinii publice şi buna desfăşurare a procesului penal pot fi asigurate în continuare prin faptul că faţă de inculpat se va lua o altă măsură preventivă care, fără a-l priva în totalitate, va fi oricum restrictivă de libertate”. Inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei.
