Au trecut patru ani de cand a aflat ca sufera de cancer limfatic si de atunci duce o lupta crunta pentru a se salva, chiar daca sistemul medical din Romania nu i-a dat nicio sansa. Eduard Nonu a postat o scrisoare deschisa pe pagina personala de Facebook ca semn de multumire pentru cei care i-au fost alaturi, atat financiar, cat si moral, dar si-a exprimat si nemultumirea cu privire la sistemul medical romanesc. Nu i-au dat nicio sansa, marturiseste tanarul.
“AM NEVOIE ÎN CONTINUARE DE AJUTORUL VOSTRU! VĂ ROG, FIŢI ALĂTURI DE MINE!”
Dragii mei prieteni,
A trecut ceva vreme de când nu v-am mai scris nimic si aceasta pentru ca am trecut prin perioade mai putin bune. Acum am gasit puterea si linistea sufleteasca sa va împărtășesc și vouă câteva gânduri din toată această încercare grea prin care îmi este dat sa trec.
Au trecut peste 4 ani de cand am aflat ca sufar de o boala cumplita- limfom Hodgkyn si 2 ani si jumatate de cand un medic mi-a spus sa merg acasa ca nu mai am nici o sansa…
Inca traiesc si pretuiesc fiecare clipa ce mi -o da DUMNEZEU, iar tot ceea ce-mi doresc este sa castig aceasta lupta. Sa castig lupta si sa-mi reiau viata, sa-mi reiau studiile, sa muncesc, sa-mi intemeiez o familie si nu in ultimul rand sa ajut, asa cum si eu am fost ajutat.
De când am venit în Italia fiecare zi pentru mine este o luptă continuă, insă nu mă voi da bătut nici un moment, pentru că tot ceea ce îmi doresc este să înving. Am trecut de la agonie la extaz si invers, acum, sunt convins ca voi castiga aceasta lupta, pentru că medicii de aici, din Italia, sunt extraordinari si spun că pentru cazul meu există soluții de vindecare, nu așa cum în țara mea, am fost trimis acasă, să aștept…..
Nu cred că vă puteți imagina motivația pe care o capeți când știi că pentru dreptul la viață, pe care cu toții îl avem, undeva departe de casa si de cei dragi tie, cineva luptă alături de tine, să ți-l păstreze!
Am trecut prin momente grele, am avut într-adevăr cumpene.Dupa ce o perioada, se parea ca totul merge bine, boala s-a trezit pe neasteptate si mai agresiva. Au aparut complicatiile au fost momente dificile, confuzie, durere, ma voi mai face bine? Credeam ca totul s-a sfarsit, ca am pierdut lupta.
Am vrut chiar sa renunt, dar am reușit cu ajutorul unei echipe minunate medici să sa trec cu bine peste aceasta etapa si sa rămân încă printre voi si cu voi.
Acum am parte de momente in care sunt fericit, fericit pentru ca ma simt din ce in ce mai bine, fericit ca dupa mult timp “cocoasa”care aparuse la gat, nu mai exista, fericit ca nu mai am prurit si nu imi mai fac rani scarpinandu-ma, fericit ca ma pot plimba in voie, fericit ca nu am renuntat si am ascultat de medici.
Nu exagerez, pentru mine cel mai mic semn ca boala da inapoi, este un motiv de fericire. Sunt momente, care te fac sa privesti viața din cu totul alt unghi decât înainte, sa te bucuri de fiecare clipa.
Vă scriu toate acestea în primul rând dintr-o datorie morală pe care simt că o am față de voi toți cei care îmi sunteți alături. Va multumesc ca nu ați rămas indiferenți în fața durerii mele și m-ați sprijinit fiecare cum ați putut mai bine, atât financiar și moral, cât și prin rugăciunile voastre în care v-ați amintit de mine.
Lupta încă nu este câștigată complet, mă aflu la jumătatea drumului, însă, așa cum v-am promis, voi face tot ce ține de mine să mă întorc acasa sanatos sa imi pot relua studiile si viata, pentru ca vad ca se poate.
Am nadejde doar in DUMNEZEU si dragostea dumneavoastra.
Va multumesc si sunt convins ca nu mă lăsați singur în continuarea acestei lupte!!! Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce faceti!
Edi Nonu
P.S. Nu am uitat pe nimeni si va voi purta in suflet cat voi trai, dar, vreau sa multumesc in mod special, unor oameni speciali, Anca si Stefi si nu in ultimul rand “ingerilor mei pazitori” doamna Monica Bunaciu si doamna Flori Grigoras, fara de care nu as fi putut ajunge aici, unde am o sansa la viata.
Va iubesc!!!”.
