Martisor se numeste insa si cadoul facut de 1 martie. In ceea ce priveste modul de confectionare, martisorul tine de traditia Dochiei. Acesta este facut din doua fire colorate si rasucite, simbolizand iarna si vara, de care se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal.
Dupa unele informatii etnografice, in vechime snurul se impletea din lana alba si neagra, fara sa mai fie innobilat cu monede sau, in conditiile contemporane, cu obiecte artizanale. Snurul reprezenta “funia anului” care impletea zilele celor doua anotimpuri de baza, iarna si vara. Toate traditiile despre Dochia intaresc ideea ca romanii au avut un an structurat pe eterna opozitie a contrariilor: lumina – intuneric, vara – iarna, cald – frig, fertilitate – sterilitate, viata – moarte.
In legendele Dochiei sunt amintite, aproape fara exceptie, vara si iarna. De altfel, simbolul anotimpului cald erau fragii care se coc vara si nu primavara. Dupa traditie, martisorul se purta la mana si nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor si nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoaba purtat la gat sau in piept, fara sa mai pastreze semnificatia initiala. Durata purtarii martisorului varia in functie de zona etnografica: pana la Macinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau pana la infloritul pomilor fructiferi, a vitei de vie, a macesilor, a trandafirilor.
