Pe 6 ianuarie este serbată Boboteaza, astfel terminându-se ciclul sărbătorilor de iarnă. Se spune însă că Ajunul Bobotezei este un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice, astfel că pentru a se feri de rele este bine să se dea cu agheasmă în grajdul animalelor, prin ogradă ori prin casă. Se spune că dacă, în Ajunul de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se zice că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii de ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile, iar tradiţia mai spune că în această zi trebuie interzise certurile în casă şi nici nu trebuie să dai nimic cu împrumut, nici măcar jăratec din vatră.
În seara de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii, astfel că înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui carbune se va stinge mai repede. În ziua de Bobotează, pe 6 ianuarie, are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenţie. Pentru acest moment se aduce apă, care se pune în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie la râu o cruce mare de gheaţă.
În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participă toţi creştinii. După slujba de sfinţire a apei, aceasta se transformă în agheasmă, iar fiecare sătean îşi ia apă sfinţită în vase de lemn ori de sticlă. Se spune că, în drum spre casă, este bine să torni puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale.
